Bine ați venit!


Website este momentan în perioada de mentenață!

ne cerem scuze ne găsiți și pe

www.salvamonthd.ro 

Lasă un comentariu

Apelul de urgenta


Ce trebuie sa conțină!

Pentru un raspuns mai rapid al echipelor Salvamont, in momentul cand anuntam un apel la dispeceratul national 0SALVAMONT sau la 112 trebuie sa comunicam urmatoarele:

  • Natura accidentului
  • Numarul de victime
  • Zona in care se afla
  • Date despre victima(e) daca se cunosc
  • Starea victimei
  • Numele celui care da telefon.
  • Numarul de telefon de unde se suna.

Indiferent de natura accidentului incercati sa raspundeti cu calm intrebarilor puse de operatorul de la dispecerat.
Chiar daca unele intrebari par absurde ele fac parte dintr-o procedura ce ajuta operatorul sa trimita cea mai apropiata echipa si aceasta sa fie utilata corespunzator.

Nu lansati apeluri false desi ar parea un mijloc de distractie, acestea pot tine ocupate echipe de salvatori si persoane care au nevoie de ajutor sa nu beneficieze de ele.
Apelurile false la serviciile de urgenta se pedepsesc conform legii.
Daca solicitati doar informatii puteti suna la 0salvamont, dar de preferat ar fi sa sunati direct la formatia din zona respectiva, pentru a nu tine dispeceratul ocupat.

Lasă un comentariu

Recomandari


-alegeti traseele in functie de experienta si pregatirea voastra;
-nu plecati in drumetie daca sinteti obosit sau nu aveti avizul medicului in caz ca suferiti de anumite boli sau sinteti in convalescenta;
-documentati-va asupra itinerarului pe care vreti sa-l parcurgeti;
-informati-va la cabanieri, padurari, ciobani de stare traseului (poteci, podete, marcaje), a refugiilor si a punctelor salvamont;
-informati-va de prognoza meteo pentru urmatoarele 24 de ore, evitati deplasarea pe timp nefavorabil;
-calculati timpul necesar parcurgerii traseului functie de pregatirea voastra;
-informati cabanierul asupra itinerarului pe care urmeaza sa-l parcurgeti;
-folositi imbracaminte si echipament adecvat anotimpului;
-luati cu voi o busola si o harta;
-luati o trusa medicala minima;
-nu porniti singuri la drum, ci in grup de cel putin trei persoane din care una sa cunoasca zona;
-urmariti poteca, nu parasiti marcajele;
-pasul turistului incercat este regular si rar, mersul grabit duce la epuizarea prematura a fortelor;
-nu incarcati rucsacul peste limite rezonabile;
-nu consumati bauturi alcoolice inainte si in timpul excursiei; acestea slabesc organismul, diminueaza capacitatea de efort si iarna favorizeaza inghetul;
-nu fumati in timpul excursiei;
-acordati toata atentia alimentatiei pe munte, in special iarna: se recomanda substantele grase si zaharoase, citronadele, bauturile calde si bine indulcite;
-in caz de furtuna sau de ploaie cu descarcari electrice parasiti culmea; nu va adapostiti linga copaci izolati, inalti sau linga stinci; nu alergati;
-in caz de ceata, ploaie puternica, viscol cautati urgent un adapost, cei care pleaca in cercetare nu o faceti la o departare mai mare de distanta la care se aude glasul omenesc sau se vede lumina lanternei; in nici un caz nu lasati in urma pe cei obositi;
-evitati strigatele si orice alte zgomote in locurile unde se pot produce avalanse; la traversarea pantelor prielnice avalanselortrecerea se face la o distanta de citiva metri unul de altul si se calca exact in urma lasata de capul coloanei, inaintindu-se in sir indian;
-nu faceti focul in padure, nu aruncati chibrituri sau tigari aprinse;
-ocrotiti flora, fauna, pesterile, monumentele naturii, apele;
-nu poluati natura;
-la plecarea dintr-un loc de popas lasati curat in urma voastra;
-respectati normele de comportare in cabana;-la cabana respectati timpul necesar de odihna;
-urmati cu strictete sfaturile si indicatiile salvamontistilor;
-raspundeti la solicitarile cabanierilor, a altor grupuri de turistisau a echipelor salvamont pentru a da ajutor unor oameni aflati in primejdie.
-„moartea pe munte nu este un act eroic, demn de admiratie, ci o consecinta a unei neglijente”.

Lasă un comentariu

Cele zece porunci ale turismului pe munte


1. Să nu intreprinzi o ascensiune ce-ti depăseste puterile. Tu trebuie să invingi muntele nu el pe tine.
2. Să pregătesti cu de-amanuntul orice excursie fie ca vei merge singur, cu prietenii sau cu ghizii. Să nu uiti că muntii sint bogati in primejdii; cu prudentă, inteligentă, spirit de prevedere le poti invinge.
3. Sa nu iuti in munti că esti o fiinta civilizata. Bucuria si puterea nu se confundă cu mitocania, brutalitatea si grosolănia.
4. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbati si să nu „impodobesti” Natura cu cioburi de sticlă, hirtiute, cutii de conserve si alte rămăsite.
5. Fii bun camarad! Dacă esti conducător, evită sa fii autoritar si incăpătinat, increzut sau ingimfat.
6. Respectă cabana tot asa cum iti respecti propria ta casa. Ea ti-a iesit in drum ca să te apere. Nu o transforma in local de noapte, n-o pingări!
7. Nu fura! Nu fura altora nici linistea, nici singurătatea ce-o caută, nici perspectiva. Nu fura nici florile, pe care Natura le-a creat pentru toată lumea. Sa vezi in munte un paradis in care te-ai asezat ca un nou Adam; ajuta-l să-si păstreze originalitatea si sfintenia.
8. Nu minti, nu exagera, nu fi lăudaros! Chiar si ascensiunea cea mai dificilă este putin lucru fată de alte realizari omenesti. Respectă oamenii si locurile, aminteste-ti mereu ca nu esti decit un oaspete trecator pe acele meleaguri.
9. Apară onoarea asociatiei tale si nu numai a aceleia a carei insigna o porti, ci si a acelei mari comunitati care ti-a facut accesibila lumea muntilor si care serveste o mare idee, nu numai confortul tau.
10. Nu profana muntii prin mania recordurilor. Intelege-le sufletul!

Luis Trenker ( „Meine Berge” )

Lasă un comentariu

Codul international de semnalizare pe munte in caz de pericol


Codul international de semnalizare pe munte in caz de pericol

Acest cod a fost adoptat de Congresul Uniunii Internationale a Asociatiilor Alpine (U.I.A.A.) tinut la Paris in 1937 si este recomandat a fi cunoscut si folosit, cind e cazul, de către toti turistii din lume care urcă pe inăltimile muntilor.

Semnalele lansate in spatiu sint: luminoase, vizuale si acustice.

Semnale luminoase
Noaptea: cu ajutorul lanternei, al unui felinar, foc de tabără, flacara unui primus, prin acoperirea-descoperirea lor cu un hanorac, pătură.
Ziua: se pot lansa cu ajutorul unei oglinzi.

Semnale vizuale
In afara de cele luminoase, care si ele se văd, se pot executa semnale vizuale prin fluturarea, ridicarea unei esarfe sau al oricărui obiect de imbrăcăminte.

Semnale acustice Se lansează in spatiu strigăte, fluierături sau se lovesc obiecte metalice (piolet, bete de cort, ceaun, gamelă, ploscă, butelie de aragaz, linguri, etc.).

De retinut: cele 6 semnale, de orice natură ar fi ele, se lansează fiecare la 10 secunde, timp de un minut; intre grupul de 6 semnale se face o pauză de un minut; semnalul de răspuns: 3 semnale pe minut, apoi un minut pauză. In cazul in care turistul care cere ajutor se află intr-un refugiu alpin sau in vecinatatea lui, el dă alarma inaltind imediat fanionul rosu care se află obligatoriu in dotarea adapostului.Important: cel care se află in impas trebuie să continue să dea semnale pină ce primeste ajutor. Toate cabanele trebuie să aibă in dotare trusa medicală si sa constituie in caz de accident puncte de anuntare pentru interventii salvamont.

Lasă un comentariu

Legile Muntelui…


LEGILE MUNTELUI

Exista oare legi ale muntelui pe care omul trebuie sa le respecte? toti cei care sunt cu adevarat montaniarzi raspund afirmativ la o astfel de intrebare. De cate ori cineva pateste un necaz in zona imparatiei alpine a Carpatilor, oamenii locului sau turistii cu mare experienta spun cu durere in glas, dar concis ca o sentinta dura: „s-a incalcat legea muntelui!”
Aceste legi ale muntelui, nu omul le-a elaborat, ci muntele i le-a impus. Aceste legi formeaza o invatatura, un fel de cod al comportarii corecte in imparatia de piatra a inaltimilor, care s-a decantat din experienta nenumaratelor generatii de oameni care au urcat mereu pe munte; aceste legi, necuprinse in decrete sau normative scrise, se transmit de la cel batran la cel tanar, de la cel cu mare experienta la ucenic. Legile acestea se pot invata, doar acolo, pe munte, iubind cu adevarat natura si semenii nostri, respectandu-i si ocrotindu-i. Ele sunt a.b.c.-ul educatiei turistice caci te invata nu numai cum sa te imbraci si sa te incalti ca sa nu te doboare gerul sau ploaia, dar cum sa dai buna-ziua unui om intalnit pe o poteca din pustiul muntelui, chiar daca nu-l cunosti; cum sa-ti ajuti tovarasul de drum la nevioe cu pretul propriei vieti, cum sa ocrotsti plantele si animalele Carpatilor sau cum sa te comporti civilizat intr-o cabana.
Cel care stie aceste legi, si le respecta cu sfintenie, nu va fi niciodata o victima a muntelui, ci doar un cuceritor al acestuia, se va bucura din plin de fiecare zi petrecuta pe crestele Carpatilor.

1. Sa nu calatoresti niciodata de unul singur pe munte! Ca orice sport, si turismul de munte se practica numai in colectiv. Un singuratic se poate usor rataci,cadea intr-o prapastie sau avalansa; apoi drumul cu prieteni alaturi e mai usor, mai vesel, iar daca cuiva i se face rau, isi rupe piciorul sau este epuizat de efort cine-i poate veni in ajutor daca n-are tovaras de drum?

2. Intotdeauna la munte nu se pleaca decat cu echipament corespunzator! Aceasta ar fi o lege a munteluicu drept de viata si de moarte asupra omului care ii incalca domeniul. Timpul la munte are alte rosturi decat la altitudinile joase. In zonele alpine ninsoarea si viscolul se napustesc si cand jos domneste canicula. Ce pateste cel care n-are in rucsac imbracaminte calduroasa? Poate muri inghetat in mai putin de o ora. Caci atunci cand e frig si bate vantul, corpul omenesc se raceste de 5-6 ori mai repede decat cand nu bate vantul. Iar efortul la mers este imens: un strat de zapada proaspata reduce viteza de innaintare cu 25%; cand zapada are 40 cm grosime viteza de mers normala se reduce la mai mult de jumatate, iar cand zapada proaspata ajunge 50 cm, omul nu mai poate merge decat folosind schiuri sau rachete pentru bocanci. Dar ce poate pati omul care dupa ce merge ore in sir in urcus greu nimereste brusc sub o ploaie rece si n-are o pelerina? poate contacta o pneumonie galopanta.
Ce inseamna echipament corespunzator? Rucsac (in nici un caz valize sau sacose!), hanorac, pantalon, bocanci (nu pantofi sau tenisi!) de vara sau de iarna (in functie de anotimp), pulovare, tricouri de schimb, cateva perechi de ciorapi – se recomanda atat vara cat si iarna ciorapii de lana si nu din fire sintetice -, o pelerina de ploaie, manusi, fes gros, lanterna, o rezerva de hrana si un bidon de apa. Fara un asemenea echipament minimal nu se recomanda plecarea pe munte, unde vremea este capricioasa si unde orice surpriza trebuie prevenita prin prevedere. Cei care intreprind trasee lungi vor trebui sa ia cu ei un cort, sac de dormit, saltea de izopren, baterii de rezerva pentru lanterna, o coarda de alpinism, un piolet si iarna in mod obligatoriu coltari.

3. Este contraindicat sa te avanti pe trasee necunoscute. Pe munte pericolul de ratacire este mare, mai ales ca sunt zone inca nemarcate sau cu marcaje turistice precare. Asa ca intotdeauna turistul inteligent trebuie sa mearga pe un traseu nou cu un ghid sau alti oameni care il stiu foarte bine. De abia dupa ce a fost strabatut de cateva ori, dupa ce stii, vara sau iarna, toate semnele de orientare, timpul necesar de mers, adaposturile ce se pot folosi in caz de forta majora, de-abia atunci se poate spune ca un traseu este cunoscut si te poti incumeta sa-l prezinti si altora.

4. Turismul de munte este incompatibil cu consumul de bauturi alcoolice! Au muntenii o vorba: „pe munte un om beat e ca si mort!”. Cele mai mari nenorociri – epuizari, rataciri, moarte prin coma alcoolica, prabusiri, batai, incendii la cabane sau paduri s-au intamplat din cauza alcoolului. Dar in afara de aceasta pentru organismul uman supus conditiilor de efort intens si de lunga durata, cand temperatura exterioara, presiunea atmosferica, apoi ritmul cardiac, presiunea arteriala si respiratia isi modifica mereu parametrii, ingurgitarea alcoolului este extrem de daunatoare prin urmarile sale negative. Nici un fel de alcool pe munte, nici de concentratie mica! Este total falsa ideea ca un gat de rom sau coniac baut la drum sau in cabana te remonteaza sau te incalzeste!

5. La munte trebuie sa stii ce, cat si cand sa mananci! Functiile organismului intr-un mars pe munte sufera continue modificari. Ori, actul hranirii produce imediat alte modificari biologice interne. Daca incepi un urcus imediat dupa masa poti contacta o indigestie care pe unii ii arunca in coma. Apoi, se stie ca in rucsac nu se poate lua orice mancare. Deci, iata cateva sfaturi. Montaniardul mananca putin si des. Imbuibarea duce la molesire si oboseala rapida. Nu se pleaca la drum cu stomacul plin, ci macar dupa o ora de la masa. La sosirea la o cabana nu e bine sa te asezi imediat la masa – de abia dupa 30-40 de minute organismul iese de sub imperiul efortului. In timpul marsului e bine sa se faca la o ora doua, scurte pauze de 10 minute pentru a se manca o bucata de ciocolata, de glucoza, un fruct, si sa se bea o inghititura de apa. Alimentele din rucsac sa fie cu grija alese: conserve proaspete, unt, branza, snitele, chiftelute, carnati, oua fierte tari, napolitane, lapte condensat, nuci,ciocolata, zahar, cateva fructe, glucoza, supe la plic – iata hrana concentrata ce se poate lua in excursii. Sa nu ne lipseasca paine, biscuiti pentru „stocul intangibil” si o sticla pentru apa. Desigur ca acei care-si iau in rucsac oale cu sarmale, cremvursti fierti, salata de boeuf, prajituri de cofetarie si le consuma dupa ce le cara 2-3 zile prin soare sunt toal straini de oeducatie alimentara a turistului si pot avea cele mai tragice experiente.

6. Toti pentru unul si unul pentru toti! O nobila deviza a solidaritatii umane care in turismul montan capata drept de lege in comportamentul fiecaruia. Cum se traduce in etica montaniardului?
– toti membrii grupului se supun disciplinar celui mai experimentat dintre ei – ghid, conducator de excursii, montaniard cu experienta.
– cel ce conduce grupul raspunde pentru toti – de integritatea grupului, de comportamentul pe munte, de respectarea regulilor de drumetie, de intr-ajutorare; nimeni n-are voie sa paraseasca grupul in timp ce se parcurge un traseu – din snobism, in urma certei cu cineva, dintr-o subapreciere a celorlalti;
– grupul nu poate alunga, indeparta din mijlocul sau pe careva, nu-l poate lasa s-o ia inainte sau sa ramana in urma; un om lasat singur pe munte este pe jumatate accidentat!
– cel ce merge incet sa fie asteptat de toti; cel care nu isi mai poate cara rucsacul sa fie ajutat; cine are apa si mancare sa dea si celui ce n-are; cand un om de langa tine sufera de frig da-i o haina calduroasa; cand ploua imparte cu el pelerina; cand e speriat da-i curaj; cand unul cade, ceilalti il duc pe rand in spate, pana la primul adapost; cand cineva este in primejdie de moarte ajuta-l chiar cu pretul propriei tale vieti, dar cu calm, luciditate, inteligenta fara eroisme ieftine, alegand solutia optima.

7. Cand intalnesti alti oameni pe munte da-le buna ziua! Nu este o exagerare a bunei purtari sa dai binete unor necunoscuti cu care te incrucisezi pe intinsul muntelui. Sa-l intrebi de unde vine, unde se duce, daca stie drumul, daca are tot ce-i trebuie. Asa au fost aflati oameni rataciti, epuizati, speriati care au fost imediat ajutati, incepand de la un „buna ziua.

8. Pe munte nu se vorbeste mult, nu se tipa, nu se face zgomot! Desigur, e un sacrilegiu ca linistea si puritatea muntelui omul s-o intineze cu tipete, fluieraturi, injuraturi. Dar afara de aspectul etic al acestei cerinte sa nu uitam ca un tipat poate provoca o avalansa ce poate zdrobi oameni in rostogolirea ei. Strigatele pot speria animalele, dar pot alarma si oamenii; caci de cate ori se aud tipete pe munte, cai din jur – cabanieri, vanatori, turisti – alearga sa vada cine are nevoie de ajutor. caci cine tipa sau striga pe munte trebuie s-o faca doar in caz de primejdie.

9. Cine iubeste muntele trebuie sa-l ocroteasca! Este o regula de fier a turismului montan izvorata din ecuatia om-natura. Daca muntele ii da adapost, bucurii, fericire, satisfactii, omul trebuie sa-i acorde la fiecare pas ocrotire. Turistul cu adevarat iubitor al muntelui nu arunca pe jos hartii, pungi de plastic, conserve, sticle si alte gunoaie; nu rupe flori sau braduti, nu-si spala automobilul in apa raurilor; nu-si incrusteaza pe coaja copacilor numele.

10. Nu deteriorati indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare! Nu mai este nevoie sa amintim ce sume uriase si ce munca se cheltuiesc, anual, pentru vopsirea marcajelor turistice din Carpati si intretinerea lor. Si nici nu mai trebuie spus ce importanta au aceste indicatoare pentru securitatea celor ce circula pe munte. Au fost cazuri cand oamenii s-au ratacit si si-au pierdut viata pa inaintea lor un chefliu s-a „distrat” intorcand in directie inversa o sageata indicatoare asezatape un stalp. O asemenea fapta frizeaza crima.

11. Refugiile alpine sau casele de adapost inseamna un loc sfant pe munte! In afara de cabane, pe traseele montane lungi, se ridica din loc in loc de catre adevaratii iubitori ai muntelui si oamenilor, refugii sau mici adaposturi unde turistii se aciueaza in caz de ploaie, viscol sau cand ii surprinde noaptea. Nu putini si-au salvat viata in aceste adaposturi unde au ajuns inghetati, raniti sau epuizati fizic. Cine beneficiaza de adapostul unui asemenea refugiutrebuie sa se gandeasca si la cel care vine dupa el:sa pastreze curatenie absoluta, sa stranga patul in care a dormit, sa lase un brat de lemne in locul celor pe care le-a consumat, sa lase apa si o cutie de conserve sau biscuiti. De acestea pot avea nevoie un om a doua zi ca de unica sansa de supravietuire.

12. Cand ajungeti la o cabana notati in registrul de evidenta a circulatiei turistice: numele, prenumele (sau numarul grupului), locul de unde ati venit, cand plecati si viitoarea etapa a calatoriei! Asemenea practica ajuta enorm echipele de salvamontisti ca ratacitii sau accidentatii sa fie gasiti usor.

13. Regulamentul de ordine interioara al fiecarei cabane trebuie respectat cu strictete! Regulile de comportare dintr-o cabana sunt expuse, de obicei la loc vizibil si ele trebuie respectate de oricine poposeste sub acoperisul ei, indiferent de varsta sau grad social – aceasta obligatie fiind izvorata din insusi conceptul de om civilizat de care trabuie sa se prevaleze montaniardul, in toata comportarea sa pe munte.

14. Circulati numai pe traseele marcate! Incepator sau avansat turistul de munte nu trebuie sa paraseasca potecile marcate pentru a evita multele capcane primejdioase, ratacirea, prabusirea, epuizarea din cauza mersului pe un drum banuit mai scurt.

15. Iarna, pe muntii acoperiti cu zapada, pericolul de avalansa este in fiecare zi! Avalansa poate „porni” chiar daca este soare sau nori. Pentru ca undele de lumina ce contin iradiatii calorice penetreaza plafonul de nori oricat de gros ar fi si actioneaza ca un impuls termic asupra straturilorde zapada de pe munti. Acestea pot fi starnite nu numai de soare sau iradiatia lui invizibila, ci si de o capra neagra, impuscatura vreunui vanator, un traznat, apa unui izvoras ce se aduna sub straturile de nea, propria greutate a celui ce calca pe crestele inzapezite, ba chiar si un strigat amplificat de ecou, al unui om. Chiar pe traseele admise circulatiei grupurilor de turisti trebuie pilotate de ghizi specialisti si mers in conditiile unor masuri deosebite.

16. Incepatorii intr-ale drumetiei la munte sa-si faca o lunga ucenicie pe langa montaniarzi cu mare experienta! Doar asa se pot invata, practic, toate regulile de comportare, a turistului pe munte a caror stricta respectare ii asigura o securitate perfecta in excursiile montane.

17. Cand un cabanier, un grup de turisti sau o echipa Salvamont cere sprijin pentru a da ajutor unor oameni aflati in primejdie sau pentru a preveni o nenorocire, oricine trebuie sa raspunda solicitarii! Este o regula ce deriva din acea minunata deviza umanitara a montaniarzilor „toti pentru unul si unul pentru toti”. Cine nu da ajutor la nevoie semenului sau nu are ce cauta pe munte.

18. Este obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducator de grup sa urmeze cu strictete sfaturile si indicatiile salvamontistilor! Mai ales acum cand in munti urca din ce in ce mai multi oameni – majoritatea fara o pregatire de montaniarzi – este necesar sa se urmeze intocmai spusele salvamontistilor.Din pacate sunt multi din cei care nu au ascultat de sfaturilr acestor sentimente ale Carpatilor si au platit tribut greu, chiar cu viata.

19. Codul de semnalizare in caz de pericol trebuie cunoscut si insusit de toti turistii montani!

20. Turistul de munte trebuie sa stie sa acorde, la nevoie, primul ajutor medical! Nu este deloc pretentioasa o aemenea obligatie pentru adevaratul montaniard. Multi oameni au fost salvati de la moarte – prin infarct, inghet, fracturi deschise etc. – de cei care s-au priceput sa le dea primele ingrijiri acolo in pustietatea muntelui.

Iata, asadar, insiruite in scris legile drumetiei montane. Este bine sa meditam serios la fiecare in parte, sa ne gandim ca doar una din aceste reguli ale muntelui cand nu se respecta poate duce un om sau mai multi la nenoricire.

Lasă un comentariu